Two Years of Blogging!!!!!!!!!!!!

LA MULȚI ANI BLOGULEȚULE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ca să vedeți cât sunt de ticăloasă, m-am luat cu alte prostii și am uitat că am aniversat 2 ANI DE BLOGGING!!!

DRAGUL MEU BLOG,
ÎȚI DORESC TOT MAI MULTE POSTĂRI ȘI ARTICOLE FRUMOASE, VIAȚĂ LUNGĂ ȘI MULȚI VIZITATORI ȘI ÎN CURÂND SĂ AJUNGI UN BLOG FOARTE APRECIAT ȘI IUBIT, CHIT CĂ AI UN BLOGGER AICI DE FAȚĂ DE FOARTE NECIOPLIT ȘI UITUC! SPER CĂ M-AM DOVEDIT DEMNĂ DE TINE! 

Imagini pentru la multi ani

Reclame

Recenzie Orașul pustiu de Erin Hunter

Bun, știu spre rușinea mea, că nu am mai postat o recenzie, nici măcar un articol, NIMIC, de luni bune, dar vă rog să mă credeți că nu am avut deloc timp. Dar de citit am mai citit câte ceva, dar de fiecare dată când ziceam ” Hai să mai scriu o recenizie” mă luam cu altceva și uitam sau… consideram cartea insuficientă. DAR, acum mi-am făcut curaj și înainte să mă iau cu altceva DIN NOU scriu cât pot eu de repede.

Așa cum ziceam, primul lucru pe care îl puteți concluziona este că dat fiindcă acest volum m-a făcut să renunț la lene, este un prim indiciu că merită citit. Dintre cei care mă cunosc, știu că sunt ABSOLUT ȘI IREMEDIABIL OBSEDATĂ DE PISICILE RĂZBOINICE, care, deși este o lectură 100% pentru copii mi-a furat inima și încă păstrează, în ciuda deselor lupte, o bucățică din ea. De când mă știu, am iubit animalele și mi-am găsit liniștea de multe ori în prezența lor, astfel că, nici nu avea cum să nu-mi placă o asemenea temă. În concluzie, i-am urat viață lungă lui Erin Hunter( de fapt, sunt 6 autoare) când am aflat că s-a hotărât să ducă seria Pisicile Războinice departe, cât despre celelalte două serii – Supraviețuitorii, respectiv Exploratorii – care nu sunt altceva decât un desert pentru mine. Yummi…
Am citit vreo 2-3 recenzii despre primul volum al seriei Supraviețuitorii și am aflat că ar fi puțin cam lent. Părere care nu mi s- a aplicat. Nu cred deloc că a fost lent. Nu spun că m-a ținut cu sufletul în gât, de era să mi-l pierd, nu alta! ca în Pisicile Războinice undeva de la volum 2 încolo, dar este suficient de interesant, deși ca să recunosc, avem parte de mai multă descriere. Acțiunea curge frumos, printr-o doză de suspans moderat, presărată cu descriere atât cât trebuie să te introducă și să te lase acolo într-o atmosferă apocaliptică și tragică, până la urmă. Ceea ce mă face să cred că se potrivește la orice vârstă scriitura lui Erin Hunter este că pe măsură ce firul se desfășoară în timp, necazurile curg și curg. Ca să fac o altă comparație, în În inima pădurii  totul pornește de la o schimbare majoră a personajului principal care ajunge într-un mediu care îl schimbă, ei bine… prezentul volum este exact opusul. Protagonistul este un câine sigur pe el, mândru de capacitățile și independența sa pe numele său Norocel, care este nevoit să-i facă pe alții câine să realizeze că totul ce era în jurul lor e diferit și ei trebuie să se adapteze. Totul se pornește într-un aer nefericit și cred, că tot într-unul nefericit va continua. Voi vedea…
Legat, în adăugire, de acțiune, ni se prezintă foarte interesant introspecțiile personajului principal, care se confruntă cu discrepanța dintre afinitatea față de prieteni și spiritul său liber. Frumos.
Finalul,  a la Erin Hunter, te lăsa disperat, dorind să știi ce se va petrece, în ciuda limitărilor de vârstă.
Și apropo, pentru cei care zic că este pentru copii de 9-13 ani, să afle bine, că sunt aparența copilăriei se ascund teme crude, reale în felul lor precum schimbare, crimă, trădarea, neliniștea, disperarea, pericolul la tot pasul și cum lucrurile pot merge în mai rău.

Mai e necesară vreo notă?
Cartea o găsiți aici  și aici !

Recenzie Cele nouă vieți ale lui Christopher Chant

Bună tuturor!
Până să ajung la carte,trebuie să fac o remarcă în privința copertei. 🙂 E minunată,deși nu e ceva colorat,epatant,extraordinar mi-a plăcut, simplă și grațioasă, iar pisica super frumoasă.

Și acum…cartea!
Până să parcurg această cărticică am mai citit de autoare doar Castelul mișcător a lui Howl,dar deși a avut momente alambicate,mi-am plăcut.Acum, de această dată totul e mai decantat,mai aranjat, oarecum…De plăcut, mă repet, mi-a plăcut și încă chiar mult.Ceva fresh, revigorant, care îți aduce zâmbetul de crocodil pe buze (mai jos),
Imagini pentru zâmbet de crocodil
te relaxează,te ține în priză,te încântă cu o poveste destul de originală,cu un personaj principal foarte caustic,enervant,egoist și cam egocentric,bine…și copil.
Acesta este sus numitul Christopher Chant,care reprezintă singură legătură între doi părinți puși mereu pe ceartă,care comunică prin servitori și bilețele ca doi copii de grădiniță certați.Ambii sunt vrăjitori,dar nu din soiul cel mai bun.Acest inconvienient nu impiedică talentul precoce a lui Chris,care de mica avea obiceiul să viziteze în vis niște lumi bizare,cu oameni suspecți,dar care se purtau drăguț cu el.Află povestea acelor locuri,doar atunci când leagă prietenie de Tacroy,omul unchiului său carismatic și adorat Ralph.
Dar,așa cum m-am obișnuit parțial,Diana W. Jones ține încontinuare cu aparența în opoziție cu esență.Nici măcar Christopher Chant nu este copilul bun ce pare,greșește,este ipocrit,insolent și pe scurt foarte antipatic.A că se dovedește până la urmă nu atât de prost și rău e partea a două,dar încă nu l-am iertat pentru prostia și egoismul său.
Trebuie remarcate unele personaje,mult mai interesante decât Chris,cum ar fi chiar ”Tata ”,un lefter mustăcios și bineintenționat,”Mama” o superficială putred de bogată,unchiul Ralph,un manipulator perfid,dar mai ales domnul Pawson,un grăsan destul de agreabil,deși Christopher nu-l suportă cel puțin la început, zeița întrupată Asthet,o copilă haituită până la urmă și nimeni altul decât singurul om bun deși rău,Tacroy,care !!!!SPOILER MARE !!!! îi scapă pielea ipocritului de Christopher.Desigur,vor apărea și alții,care mai de care mai plecat din Seria Unsprezece(aflați în carte desprea ea) și însăși Seria/Lumea Unsprezece.

Punându-le cap la cap,iese o carte frumoasă, de Paște pe care o recomand tuturor copiilor,despre prietenia zbuciumată,dar adevărată dintre doi copii,certurile dintre părinți care lovesc copii,cum nimeni nu-i bun sau rău,ci undeva la mijloc,cum oamenii se pot folosi de tine zâmbindu-ți,cum minciuna pentru unii e ceva demn etc.

Exceptându-l pe protagonist,am adorat cărțulia asta.Are suspans(am citit-o 260 de pagini ieri și am termina-o azi în aprox. juma de oră,314 pagini în total),un cadru frumos,personaje interesante și pe deasupra o lume destul de creativă.

Nota 10 🙂

Primăvară fericită și ”nebunatică”!

Bună tuturor!

O PRIMĂVA FRUMOASĂ ȘI BOOKAHOLICĂ DORESC!

A venit Primvăra și pe blog-ul meu!Ce-i drept cu o oarecare întârziere,dar sper că veți trece cu vederea acest detaliu ținând cont că vă spun că nu-mi văd capul de treabă și aproape că nici că a contat că deja a venit Luna Renașterii(Primăvara)
Plus,ca să mă iertați că de abia acum m-am trezit i-am schimbat așa hainuța blogulețului meu.Sper că este pe placul vostru.

Și eiii bine…cum vi se pare noul design?

Recenzie Luka și focul vieții

Bună!Toate bune și frumoase în privința cărții,aceasta este continuarea oarecum la cartea scrisă de celebrul scriitor Salman Rushdie întitulată Harun și marea de povețti pe care nu am citit-o,dar doresc tare să o fac.

Luka si focul vietii
This cover is stunning.O copertă atât de abstractă și totuși clară n-am mai văzut.

Dubios cuvânt e dubios,dar nu pot nega cu o nerușinare ce-mi stă în fire,că volumul de față este cel mai ciudat basm modern pentru multă vreme de acum încolo(for me-pentru bine).Știu că în general fantasy-ul urban e cam poveste modernă,dar Luka și focul vieții e chiar un basm,un basm mare,frumos și pentru copii care au uitat că au ajuns adulți printr-o eroare a Râului Timpului ( 🙂 )
Da,chiar așa.Luka este un puști curios,stângaci,care iubește poveștile și joacă jocuri video.Tocmai asta e detaliul care pe mine m-a iritat.Acțiunea se desfășoară pe nivele,Luka avansând în acest mod.Nivelul 1,2 până la ?
Recomand acest basm actualizat copiilor actuali,care vor prețui cărți de genul Karazan,Luka și focul vieții sau Erebos în cazul unor adolescenți,dat fiind că toate conbină fantasy-ul/mistery-ul cu tehnologia.Nu putem să trecem cu vederea  acest lucru,dar eu am iubit și voi iubi o poveste clasică de genul 1001 nopți sau Povești de pe Tigru și Eufrat oricât de bătrână aș fi,dar mi-au plăcut și acestea prin simplul fapt că combină într-un mod armonios două lucruri care par fără legătură.
Unele detalii din carte mi s-au părut ciudate rău,îndeosebi Tatanonimul,o creatură care e mai bizară ca însăși universul lui S.R.Doamne,ce mi-a mai plăcut cartea asta!E atât de bizară încât n-am putut să n-o ador.
Dacă sunteți fani spoilere uitați in cele ce urmează câteva mici.
Pe parcurs întâlnim o Insultana pe nume Soraya care are un obicei foarte polticos împreună cu al său popor,suntem martori la o confruntare între zeloși și șobolani,cunoaștea două păsări foarte fricoase,înțelepte și fricoase,ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu niște zeități absolut sărite de pe fix și astfel aflăm că suntem cei mai mari nebuni de pe Pământ că citim cartea asta.
O recomand?Da.Lectură plăcută căci se merită!
Nota mea:
Z
E
C
E
!
!
!

 

Efecte secundare in tratamentul devorataniei hiperfile bookaholice

Salut!Mi-a trecut prin cap să scriu un articol tipic în care să aduc în discuție pentru a infinita oară anomaliile prezente la un om care fără să vrea suferă de pe urma unei boli incurabile și…cel mai trist este că el este fericit până când într-o zi bună moare.Dar!Nu vă îngrijorați,daca suferiți de acestă cruntă maladie să știți că deși este netratabilă veți muri fericiți.
Eu una mă bucur de boala asta cât mai pot chiar dacă realizez că mă aduce la sapă de lemn și-mi provoacă alte afecțiuni cât se poate de stânjenitoare și pe lângă asta păreri,opinii din partea unora nu tocmai galante sunt foarte bucuroasă că sufăr de ea.

Probleme tipice sunt:
1.Cumpărare excesivă (și uneori infecțioasă)de cărți.Știm cu toții că D.H.B. inplică achiziționarea unui număr colosal de cărți.Foarte mulți nu înțeleg că suntem bolnavi de D.H.B. și ne critică fără oprire că de ce ”naiba” cumpărăm atât de multe cărți pe care !culmea! nici că le citim.Dar un bolnav adevărat știm ce ar răspunde:Dacă brusc cărțile nu s-ar mai comercializa,vreți să mor?Mai bine cumpăr să am de rezervă.
Imagini pentru bookaholici
2.Niciodată nu știe ce carte să mai citească că nu are nimic care să-i fie pe plac:chiar dacă are 500 de volume tot nu e mulțumit și obligatoriu va cumpara altele.Uneori are prea multe cărți bune și nu se îndură să facă discriminări între volume așa că mai cumpără câteva ca să schimbe atmosfera în bibliotecă.
3.Plânge că se termină o carte,deși are volumele următoare:recunosc  că e ceva deplasat,dar când vorbim de bolnavi e greu să crezi că au o fărâmă de normal.Un D.H.B. plange la final că se poate să se fi implicat în carte foarte mult sau poate că la final a murit cineva drag lui și ar fi vrut să nu ajungă la final ca să nu sufere.E greu de bănuit ce trăiește bolnavul.
4.Face crize de nervi dacă nu are volumul următor sau nu și-l poate cumpăra:nu mi se aplică,dar cred că sunt și eu tristă dacă nu am volumul următor dintr-o serie de suflet.
5.Obsedat de semne de carte cool,citate,chestii cu cărți,iar visul cel mai mare e să locuiască într-o bibliotecă:cu toții am vrea asta,nu?

Imagini pentru bookaholici
5.Probleme de vedere:la mine este clar că da,am probleme de vedere:acum nu știu dacă faptul că sunt bolnavă de D.H.B. mi-a agravat vederea sau problema de vedere are cauză citirea,dar cert e că e o problemuță rezultată oarecum din D.H.B.
6.Poziție a spatelui nepotrivită:la unii se aplică,la alții nu
7.Visează personaje preferate:e normal că dacă te gândești numai la ei să-i și visezi.
8.Postează pe rețelele de socializare citate din cărți cu și despre cărți:mi se aplică.E imposibil să nu împărtășesc cu alții boala mea.
9.Orice obiect=posibil semn de carte:la mine nu e,dar am auzit că unii bolnavi folosesc orice pe post de semn de carte.
10.Mirositul paginilor și sau atingerea lor:Oooooh da,la mine este.Nu pot trăi fără parfumul suav al cărților și fără atingerea catifetată a paginilor.
11.Inspecția unui volum când vine comanda:după ce că aștepți cu disperare să vină odată coletul ală,dacă mai vine și deteriorat și prețioasele mele sunt rănite pilaf fac din curier.

Cred ca asta e tot,mai mult ca sigur că am omis o grămadă.Voi ce efecte secundare aveți de pe urma D.H.B.-ului?Imagine similară