Trei pe doua biciclete

Jerome K. Jerome - Trei pe doua biciclete - O sa ma povestesc nitel despre  ce este vorba:Trei prieteni,dintre care unul este insusi scriitorul,se hotarasc sa schimbe ceva in viata lor,asadar hotarasc sa plece in Germania,sa faca un tur a Padurii Negre.Multe patesc nu gluma toate delicioase.Desigur ”calare” pe un tandem si o bicicleta obisnuita.
Acum ca sa terminat momentan presiunea m-am gandit sa recitesc in viteza o carte pe care am adorat-o de la inceput.Ma consider un om care are simtul umorului si adora subtila ironie,iar cea englezeasca am vazut ca-mi place in volumul anterior acestuia:Trei intr-o barca. M-am declarat inca de la inceput o mare fana a scriitorului englez Jerome K. Jerome,iar acum sunt mai amuzata ca nici cand.Mi-a prins tare bine in perioada asta o doza de umor sanatos si de ce nu?elevat.Ironiile sale sunt de la subtile la evidente cel putin pentru mine,nu-s glume obscene si de prost gust.Autorul nu ia in ras doar o alta patrie ba din contra si insasi tara sa.Nu este un patriot,dar nici nu-si uraste tara.Judeca impartial uneori,deseori il gasim sententios,uneori melancolic,isi judeca proprii prieteni cu care se cunoaste de o viata,judeca si iar judeca,se judeca pe sine si altii in cel mai atragator si comic mod cu putinta.Are o ironie pe care o ador,am o slabiciune fata de acest scriitor care nu scrie tragand de cuvinte,nu!El scrie ca-i place.Detaliile si stilul dezinvolt chiar constituie ceva ce mie imi place de fiecare data.Putine carti de comedie mi-au placut si mai putini scriitori,majoritatea(o mai spun odata)sunt stupizenii adevarate,acestea nu(ma refer la cartile scrise de Jerome K.Jerome).Sunt minunate si le recomand cu mare mare caldura.Numai bune de perioade stresante,caci iti descretesc fruntea.

Nota mea:10/10 cu mare drag!
Pe curand!Voi reveni!

 

Reclame

Recenzie Darul lui Mibs

 - Darul lui Mibs - Stiu,stiu,stiu!Stiu ca aceasta carte este una de copii,dar la vremea la care am citit-o mi se pare fantastica,uluitoare,fiind printre primele mele fantasy-uri.Actiunea se petrece intr-un autobuz in mare parte apoi prin parcari,rulote si multe altele,dar in principiul in stransa legatura cu orasul.Mi-a placut asa mult incat cred ca am recitit-o de 2 sau 3 ori asa ca tin destul de bine minte ce s-a petrecut pe acolo.In concluzie e un fantasy low,urban si chiar usor epic caci o fata care la varsta de 13 ani se trezeste c-o putere ce n-o poate controla,asa s-ar fi cuvenit,dar uite ca darul lui Mibs(asa o cheama)intarzie sa apara si …
si cititi voi,deoarece eu zic ca merita.Personajele sunt frumoase,dezinvolte si ciudate si in spatele acestor lucruri se ascunde o poveste extrem de emotionanta,va garantez.Va las sa o aflati chiar voi.
Pe data viitoare!

Recenzie Don Quijote

Luna asta nu o sa postez mare lucru din considerente ce ma privesc,asa ca iertati-mi lipsa,totusi ca sa va anunt a trebuit sa gasesc o cartulie mititica(stiu ca-i pleonasm) si anume cea mai sus anuntata.


Don Quijote face parte din lecturile obligatorii daca vrei sa te numesti cat-de-cat cititor,dar eu n-o citisem inca desi am dat de zeci de ori de ea.Constienta ca n-o sa pun ceva vreme mana pe o carte din aceleasi considerente a trebuit sa fac un efort si sa o citesc cu repeziciune.
Prin urmare a descarcat-o rapid si m-am chiompanit sa deslusesc cele litere ingramatite fiindca era editie veche.Uffff… cumva am terminat-o.
Nu pot spune mare lucru fiindca nu am gasit si A doua aventura a lui Don Quijote.Afirm doar ca e comica si totusi satirica.
Don Quijote de la Mancha este un nebun cu cartile in regula,ca sa fac referire la unica-i pasiune,care e cititul romanelor cavaleresti!Da.Stiu ca-i bizar.Dar lucrul ce mi-a placut este ca face referire la lucruri citite de mine.Poate ca nu ma vedeti ca pe o iubitoare a Evului Mediu,dar uite ca sunt.Pur si simplu il ador,alaturi de exceptionala Perioada Antica.
Referirile la Cid,Rolland si altii mi-au dat o satisfactie teribila,caci fac parte din istoria Spaniei,o alta iubire de la distanta.Aceasta cartulie e o tragica-comedie,cum imi place sa o numesc,deoarece situatia in sine e trista,faptul ca personajul nostru om destul de sarac,fiu de nobil nu foarte mare e nebun si cate pateste si cate pateste si cauza asta si totusi acestea sunt cat se poate de amuzante.
Sub aceste pretexte Miguel de Cervantes a schitat ceva deosebit,aluziv,enigmatic si chiar frumos.Sfatul meu este sa cititi atat cu inima cat si cu mintea,caci una fara alta nu fac carte buna.

La multi ani!

La multi ani tuturor copiilor ce-mi viziteaza blogul,indiferend daca sunt mari sau mici!
Fie ca mereu sa fiti in sufletele voastre niste imaturi optimisti si cu speranta.De ce sa nu recunoastem ca seninatatea copiilor pretuieste uneori mai mult decat tot devotamentul,darnicia si seriozitatea fata de munca prestata.
Multe zambete pe chipuri va doresc! 🙂

Copii sa ramaneti mereu,
Oricat v-ar fi de greu.
Cu bune ,cu rele
Astea-s clipele mele
Datoria mea e sa profit de ele
Zambete si betele!

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 :O